În limbajul de programare C++, un aspect esențial al datelor este determinat de tipul lor, acesta indicând ce fel de operații pot fi efectuate cu variabilele respective și ce valori sunt permise.

Există o diversitate largă de tipuri de date în C++.

Tipul int

Este adesea ales pentru stocarea numerelor întregi, adică acele valori fără parte zecimală, fie ele pozitive sau negative.

Capacitate de stocare și intervalul valorilor: Un int necesită 4 octeți (32 de biți), permițând astfel reprezentarea numerelor într-un interval de la -2^31 la 2^31 - 1, echivalentul numeric fiind între -2.147.483.648 și 2.147.483.647.

Exemplu de utilizare:

int numar = 23;

Când să folosești int: Este recomandat pentru cazurile în care valorile nu depășesc aproximativ 2 miliarde sau 9 cifre.

Note suplimentare: Pentru valori mai mici, se poate folosi short int (sau short), care necesită doar jumătate din spațiul unui int, reprezentând numere de la -2^15 la 2^15 - 1.

Tipul long long

Acesta permite stocarea unor valori întregi considerabil mai mari, de la -2^63 la 2^63 - 1, gestionând astfel numere de până la 18 cifre.

Capacitate de stocare și intervalul valorilor: long long ocupă 8 octeți (64 de biți), cu un interval de la -9.223.372.036.854.775.808 la 9.223.372.036.854.775.807.

Exemplu de utilizare:

long long valoareMare = 123456789012345; // 15 cifre

Sunt folosite pentru reprezentarea numerelor reale, incluzând valori pozitive și negative, cu partea întreagă separată de cea fracționară printr-un punct.

Capacitate de stocare și precizie: float utilizează 4 octeți (32 de biți), în timp ce double folosește 8 octeți (64 de biți), oferind o precizie dublă față de float.

Exemplu de utilizare:

float numarRealMic = 2.34;
double numarRealMare = 1.23E-02; // echivalent cu 0.0123

Tipul char

Stochează un singur caracter, fie că este vorba de litere, simboluri sau cifre, folosind un sistem de codificare precum ASCII, pe un octet (8 biți).

Exemplu de utilizare:

char litera = 'b';
char codAsciiB = 98; // Reprezintă 'b', conform codului ASCII

Reflectă o valoare binară, adevărat sau fals, folosind un octet pentru stocare, chiar dacă teoretic ar fi suficient un singur bit.

Exemplu de utilizare:

bool esteAdevarat = false, sw = true;

Tipul void

Indică absența oricărui tip de date, folosit în contexte specifice pentru a indica lipsa unei valori.

Tipuri cu semn și fără semn (signed și unsigned)

Variantele signed (implicit) și unsigned modifică intervalul de valori pe care tipurile de date îl pot reprezenta.

De exemplu, un unsigned int poate stoca numai valori pozitive, dublând astfel limita superioară comparativ cu varianta signed.